Nu mă tot urmări, nu-mi fă iluzii
Ştiu fericirea eu o am mereu
Dar tu durere cerci să-mi pui confuzii
Mai mult nu plîng, deci rumeni o să-mi sece
Obrajii însetaţi de lacrimi proaste
Căci ceea ce-a fost dragoste odată
Azi pare-a fi o lamă pusă-n coapse.
Vis nu mai e, şi nici dor n-o să fie,
Doar chip pe foae şi nimic mai mult
Şi nici să-ncerci să-mi pui în amintire
A tinereţii mele sfînt absurd.
Mai mult să nu-mi ceri suferinţe, chinuri
Puterea astă-zi-mi-este în vigoare
Azi ferm spun viaţa mea este un dar
Şi nici-decum o apă trecătoare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu